iar azi..

Azi m-am înnăbușit în zâmbete. Zâmbete venite din propria amărăciune..sunt român..deci acel 'haz de necaz' este mai mult decât o calitate a noastră. Cine mai poate zâmbi cum o facem noi, când suntem pur și simplu izbiți de ceea ce nu ne convine ?

În fine, aia-i altă idee.

Azi, mi-am amintit că îmi place să calc în bălți. Îmi mai place să calc pe zăpada încă neatinsă, să pășesc pe omătul alb abia așezat, cu sunetul specific, lăsând în spate urmele mele. Ale mele. Luând-o simbolic din loc, ce-ar însemna asta ? Că fac ceea ce alții evită, ceea ce altora nu le pare firesc, opusul ridicolului banal. Bălțile. Că îmi place să simt cu o intensitate ridicată totul, că îmi place originalitatea, că vreau calea mea, a mea și numai a mea, să nu calc pe urmele nimănui. Zăpada.

Am ajuns la trista realizare că, deși majoritatea oamenilor au trei măști (prima, cea afișată pentru tot văzul lumii; a doua, cea redată celor apropiați, care ne cunosc și nouă înșine; a treia..adevărata noastră personalitate, care nici noi nu o cunoaștem), eu s-ar părea că am mai multe. Prea multe; și totuși, nu asta este partea tristă. Azi, a început să se stingă încet, încet și flacăra care ține-n picioare și ultima mea mască. Ce e dedesubt..naiba știe.

Azi mi-am amintit de atâția oameni pe care i-am sfătuit. Am ajuns la nenorocita concluzie că un sfat nu îl dai pentru că așa ai făcut și tu, sau așa faci tu. Așa gândești, așa ai vrea să faci. Rareori am dat un sfat câtuși de puțin palpabil, colorat chiar, iar eu am fost în stare să mi-l urmez. Problema nu stă în felul meu de a fi, incapabil să îmi urmez propriile sfaturi. Am dat multe. Dar două îmi zornăie acum în cap. Fă ce te face pe tine fericit, lasă-i pe alții; atâta timp cât nu le zdrobești visul de tot, o să treacă ei peste egoismul tău, o să înțeleagă într-un timp câtuși de scurt, sau lung. Fă ce te face bucuros, îndeplinește-ți visul, fără să îi calci pe alții (complet) în picioare. Al doilea ar fi: prezentul reprezintă consecințele trecutului. Viitorul, consecințele prezentului. Nu contempla asupra uneia dintre ele, ignorându-le pe restul. Toate trei sunt importante, însă prezentul..parcă ceva mai mult. Prezentul face ca viitorul apropiat să pară prezent. Trecutul este trecut, nu ? Nu trebuie să-l uităm complet, dar nici să ne pierdem în el. Iar viitorul este susceptibil unor lucruri pe care încă nu ni le putem imagina, probabil.

Ar trebui să îi mulțumesc. Fetei care atunci când m-a văzut, m-a făcut să îmi bag capul în pământ de rușine că nu am avut cum să îi răsplătesc zâmbetul acela enorm și adorabil. Fata cu care am fost la prima întâlnire opt ore. Fata care mi-a deschis mintea, fata care mi-a dat cele mai bune sfaturi. Hmm..