frica

Vorbeau în tihnă:

Ea: Uite.
El: Ce-s astea ?
Ea: Înregistrări.
El: Înregistrări ?
Ea: Da..nu le vrei ?
El: Depinde cu ce sunt. Cu ce sunt ?

Pririvirea îi coboară şi vorbeşte deschizând doar pe jumătate gura.

Ea: Sunt..înregistrări audio cu..tot..ce..simt..tot..ce..gândesc..
El: Le iau, atunci !

De fiecare dată când ea încerca să i le dea, ele dispăreau. În mâinile ei, aveau formă. Plecate din mâinile ei, îşi pierdeau orice urmă de materie, orice urmă fizică de existenţă.

Trece puţin timp şi întrebarea vine:

Ea: Le-ai ascultat ? Ce crezi ?
El: Nu..le..pot..lua..
Ea: Ţi le dau din nou.

Întâmplarea se repetă, timpul trece, iar întrebarea se repetă şi ea.

Ea: Ce crezi ?
El: Nu..le..
Ea: Zi-mi ce crezi..Spune-mi ce gândeşti şi tu..Arată-mi ce simţi şi tu..Protejează-mă de ce e rău în ce ţi-am arătat eu..Zi-mi..Hai, zi-mi odată..
El: Nu..le..am..
Ea: Zi-mi, nu mai ezita. Ar trebui acum să ştii ce simt, ce gândesc. Zi-mi odată !

El doreşte aşa mult să ştie ce simte ea, însă nu află..iar frica îl stăpânește.
Ea dorește să își etalze interiorul, dar îi e frică.