vineri, februarie 26

speranţă

Alt cuvânt uzat. Cât de mult m-am legat în ultimul timp de degradarea şi forţarea unor cuvinte. Cât de scârbit am ajuns în momentul acesta. Sunt atât de scârbit, încât ignor tot ce e în jurul meu. Încerc, apoi, cu o licăire de speranţă în ochi şi cu gesturi mânate de ea să observ ce e în jurul meu. Mă scârbesc apoi mai tare. Revin la acea ignoranţă, pe care o aprofundez în interiorul meu. Am ajuns în punctul în care probabil desconsider tot ce e în jurul meu.

Dar speranţa..cât de importantă e. E subtilă, e acolo fără să îţi dai seama, dar te împinge mai departe. Exact ca o inimă ce pompează gânduri optimiste în mintea ta; chiar şi când ar trebui să fii la pământ, ea te ţine în picioare, îţi ridică bărbia prăvălită în gât cu un gest tandru; şi parcă cu ajutorul unui consens, îţi dă drumul din nou, ca unui copil ce abia învaţă să meargă. Te ţine de umeri când nu ştii încotro s-o iei, te călăuzeşte.

Dar lumea uită de făgăduinţa noastră faţă de viaţă. Speranţa nu moare ultima, ea nu moare niciodată. Altfel murim noi - ne ţine în viaţă din punct de vedere psihic. Ea cârmuieşte până la urmă şi fericirea. Dacă nu sunteţi de acord, de ce trăieşte omul ? Să fie fericit. Fie fericirea ne ţine în viaţă, fie speranţa că la un moment dat, vom fi fericiţi.

Speranţa este ultima resursă a oamenilor. Elpis, personificarea speranţei în mitologia greacă a ieşit ultima din cutia Pandorei. Sau Spes, omoloaga din mitologia romană, supranumită şi ultima zeiţă. Cât de simbolic şi cât de clar. Când nimic nu mia merge, speri. Nu o poţi percepta fără să nu ai nimic, căci altfel, o consideri cunoştinţă. Când ea e de fapt speranţă.

Viaţa e ca un fel de cursă, între iubire şi ură. Trebuie să stai pe mijloc, între ele, căci pe alături, pe o parte e raţiunea, iar pe cealaltă nebunia. Noi ne ţinem singuri pe mijloc. Însă speranţa tinde parcă spre nebunie şi spre iubire. Când rămâi fără ea, treci pe cealaltă parte: ură, raţiune.

...Speranţă, vino..şterge-mi conştiinţa, iar apoi mă vei putea vedea cum devin unul cu tine. Voi fi eu întruchiparea ta..voi fi vindecat.

...Speranţă..vino, căci mor încet..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu